Pentru a vizualiza fisierele .pdf aveti nevoie de Adobe Reader
Get Adobe Reader
Abonare Dezabonare

 

 

Mihail, revelaţia anului 2015

-continuarea articolului din nr. 69-

Mihail Sandu, deşi foarte tânăr, a câştigat aprecierea publicului de toate vârstele mai ales cu piesa „Ma ucide ea” prezentă în topurile din România. S-a născut în Rusia, a copilărit în Republica Moldova şi a absolvit Universitatea de Arte şi Design din Cluj. Mihail are toate calităţile unui artist complet - compune muzică, scrie versuri, cântă la chitară, are o prezenţă fermecătoare, însă ceea ce ajunge la sufletul fanilor săi, pe lângă vocea caldă, este căldura pe care o transmite, sinceritatea. Este un artist oarecum lipsit de influenţe. Este el, Mihail, într-o continuă transformare şi căutare. Ascultă muzică clasică de pe vremea când era copil şi, pe lângă toate acestea, pictează, fotografiază şi face design grafic. Cum să nu-ţi doreşti să afli mai multe despre el?

Cutezătorii: Mihail, te felicităm pentru succesul pe care îl ai cu piesa „Ma ucide ea”, care are apropape 10.000.000 de vizualizări pe youtube! Din câte ştim, tu ai scris muzica şi versurile. Care este povestea acestei melodii?

Mihail: Vă mulţumesc! Mă bucur mult să văd că oamenii au reacţionat atât de bine la piesă. Eram cu nişte prieteni într-o seară şi din vorba în vorbă a ieşit titlul „Ma ucide ea”. Mi-a plăcut cum sună şi m-am pus pe compus. Piesa vorbeşte despre momentul ăla când mergi pe stradă, vezi o fată frumoasă şi începi să îţi imaginezi cum ar arăta viaţa ta alături de ea. Însă, în final, totul se rezumă la imaginaţie.

Cutezătorii: Dacă ne surprinde ceva mai mult, este faptul că tu de fapt ai studiat/studiezi arta plastică. Este adevărat că ai obţinut o bursă la o universitate din Europa? Cum a fost această experienţă?

Mihail: Da, am plecat prin programul Erasmus în Polonia, în Cracovia, mai exact. A fost o experienţă extraordinară, deşi a fost mai greu ca în România. Acolo, profesorii sunt şi mai duri la ore, dar şi mai simpatici şi „de gaşcă”. Aveam un profesor care mă făcea întotdeauna să nu mă mulţumesc cu puţin, să muncesc tot mai mult, mă critica aspru, însă în acelaşi timp, mergeam împreună la concerte de jazz, de exemplu. E o altă mentalitate acolo, m-am simţit confortabil, deşi mă mai apuca dorul de casă.

Cutezătorii: Cum s-a realizat în timp apropierea de muzică? Ce contribuţie au avut părinţii în drumul pe care l-ai ales?

Mihail: Clar, fără ai mei nu aş fi ajuns nicaieri. Mama mi-a cumpărat un pian de jucărie când eram copil. De la nouă ani m-am apucat de pian şi pe la 11 ani de chitară. Prin liceu am şi cântat într-o trupă. Apoi, când am venit în România la facultate, părinţii mei m-au susţinut în continuare cu bani, îmi trimiteau şi pachete de mâncare pe autocar. După facultate, am început să fac graphic design şi să mai câştig nişte bănuţi în plus. Când am luat decizia de a mă concentra pe muzică şi atât, fără nicio promisiune sau siguranţă că voi reuşi să mă remarc, tot ai mei m-au încurajat să merg mai departe şi să nu renunţ la visul meu.

Cutezătorii: Cum era copilul Mihail când era la şcoală? Ce imagini îţi vin în minte când îţi aminteşti de locurile copilăriei? Ne poţi povesti o întâmplare mai haioasă?

Mihail: Eram ştrengar. Mai ales că am copilărit la ţară, am avut o curte mare, mult spaţiu să alerg, să iau parte la tot felul de jocuri. O întâmplare haioasă… mă gândesc acum la o întâmplare nu haioasă, cât intensă pentru mine. Eram mic, aveam vreo 3-4 ani şi m-am urcat pe motocicleta tatălui meu. A fost foarte intensă senzaţia aia, deşi nu mergeam cu viteză.

Cutezătorii: Existenţa ta se află într-un balans sentimental – pictură, arta plastică şi muzică. Ce este Mihail, mai mult pictor sau mai mult muzician?

Mihail: Greu de ales între cele două. E vorba mai mult despre cine sunt sau ce sunt la un anumit moment. Anumite stări pot să le exprim foarte bine prin pensulă, iar altele prin chitară. Pot să zic ca sunt muzician şi artist plastic în egală măsură.

Cutezătorii: Ce a fost nou în România pentru tine ca artist venit din Basarabia?

Mihail: Ohoo, au fost multe diferenţe. De la accent, la prejudecăţile pe care le-am întâlnit despre moldoveni… De exemplu, la facultate în Moldova, e mai important să ai prezenţe la cursuri, nu la seminarii. Iar în România e fix invers, momentul în care mi-am dat seama a venit abia la sfârşitul semestrului. Deşi mi-a fost puţin greu, am reuşit să mă adaptez şi acum mă simt foarte bine aici.

Cutezătorii: Dacă ar fi să ţi se îndeplinească trei dorinţe, care ar fi acelea?

Mihail: Hmm, doar trei, ha, ha? Păi, în primul rând, să fiu sănătos şi cei apropiaţi mie să fie sănătoşi, să continui să fac muzică bună şi să am un concert pe Wembley

Cutezătorii: Ce le recomanzi puştilor care îţi ascultă muzica?

Mihail: Să nu renunţaţi niciodată la visul vostru, să luptaţi pentru realizarea lui în permanenţă, chiar dacă uneori veţi simţi că totul e inutil şi că nimic „nu se mişcă” în direcţia în care vreţi. Şi totodată, să vă înconjuraţi de oameni pozitivi cu care vă simţiţi bine şi cu care puteţi construi lucruri faine. Şi, nu în ultimul rând, să ţineţi aproape de părinţi pentru că ei sunt singurii care au încredere 100% în voi şi care vă doresc binele necondiţionat.

Pentru Mihail iubirea este o stare de spirit şi o sursă de inspiraţie. Melodiile lui sunt sincere, iar publicul simte şi iubeste asta. Are o personalitate în care abundă dragostea şi talentul. Îi dorim mult succes în tot ceea ce face şi aşteptăm să îl ascultăm cât mai curând într-un concert!

Monica Popa în colaborare cu Roton Music